STOP DEFRIȘĂRILOR DIN PĂDURILE DIN JURUL BUCUREȘTIULUI

Atașamentul meu față de pădurile rămase din Codrii Vlăsiei a început când aveam doar 2 ani și mergeam la o grădiniță din pădure care fusese pe vremuri conacul boierului care deținea pădurea. Acest boier a ajutat sătenii care-și construiau case cu lemne, până la venirea comuniștilor.

Acolo am copilărit, acolo am auzit cele mai multe triluri de păsări, acolo am văzut cele mai multe animale, acolo țineam serbările sub un stejar secular, acolo am învățat primele lucruri despre păduri, în excursiile pe care le făceam cu educatoarea noastră extraordinară, care ne-a influențat pașii pentru a deveni ceea ce suntem astăzi. Prin iubire, prin cunoștințe și prin apropierea de natură.

Drumul spre grădiniță și spre pădure începea dimineața, treceam cu autobuzul rotund și vechi pe lângă lebedele care stăteau chiar pe lacul din mijlocul satului și apoi, de la stație, mergeam pe jos pe un drum pustiu.

Uneori nu mă putea duce nimeni pe acel drum și trebuia să-l fac singur. Îmi amintesc că mă încercau diverse senzații. Câteodată mă trezeam contemplând tot ce mă înconjura, alteori mi se făcea teamă - am găsit odată în fața grădiniței un cerb care păștea și mi-au rămas în minte coarnele lui enorme și liniștea pe care o radia. Au fost și dăți când nu mă recunoșteau câinii ori poarta grea de fier nu se deschidea și atunci nu puteam să intru. Sau când fugeam de la grădiniță în pijamale și explorăm malurile lacurilor până mă găsea cineva și mă chestiona al cui sunt.

Pădurea a fost frumoasă, intactă, naturală până prin 2003-2004, când au început tăierile inexplicabil și sălbatic de dure. A început să dispară parcelă după parcelă. Acum, mai mult de jumătate din pădure a fost tăiată, iar arborii rămași sunt marcați și vor fi și ei tăiați curând dacă nu facem nimic.

Din ceea ce ar fi trebuit să fie o arie naturală protejată, la fel ca alte păduri similare, în urma tăierilor au rămas gunoaie, boscheți și tentative ridicole de plantare.

Am făcut numeroase demersuri prin care Corpul de control al Guvernului a confirmat că lucrările de întreținere nu există sau sunt făcute prost.

Chiar dacă s-au mai făcut plantări, specialiștii semnalează că cel mai important pentru o pădure este ca ea să fie protejată. Milioanele de hectare de păduri defrișate anual duc la emisii uriașe de carbon, iar replantările nu le pot compensa. Efectul tăierilor masive se resimte din ce în ce mai mult mai ales în jurul localităților mari și în jurul unei capitale care se vrea civilizată.

În încercarea de a proteja pădurea, această veritabilă comoară naturală, am făcut tururi tematice pentru jurnaliști, specialiști, deputați și senatori și oameni din administrație, pentru ca aceștia să înțeleagă situația. Am făcut și numeroase postări, demersuri și scrisori către ministrul Mediului și către alte autorități.

Am creat un grup civic și un grup operativ prin care patrulăm săptămânal și sesizăm furturile de lemn, braconajul și toate ilegalitățile întâlnite. Sunt grupuri cu oameni valoroși care se implică mult, voluntar, pentru natură.

Ca urmare a acestor demersuri, administratorul acestor păduri - Romsilva Ilfov - m-a dat în judecată și a deschis dosar penal pentru acuzații ridicole, având în vedere că solicitările mele și ale comunității sunt de protejare a naturii, lucruri normale pe care ar trebui să le îndeplinească chiar ei, nu să se opună.

În demersul nostru, am făcut sondaje pe grupurile de discuții ale tuturor localităților din nordul Bucureștiului care au păduri și cetățenii și-au exprimat dorința conservării pădurilor într-un procent de 99%. Restul de 1% ori au votat greșit, ori sunt colaboratori cu pădurarii în diferite exploatări mai mult sau mai puțin legale.

Am studiat și profitul financiar atot vehiculat. Ani la rând, Romsilva Ilfov nu a avut profit sau a avut un profit simbolic, ținând cont de masa lemnoasă care se pierde. Iar în urma interceptării întâmplătoare a unui camion care era la furat de lemne, al unei firme care exploatează de 15 ani aceste păduri, am observat că acea firmă nu are nici ea profit real, în acte. Practic, pădurile seculare dispar, nu se face nici profit nici de catre privat, nici de catre stat, nu rămâne nimic pentru generațiile viitoare, se pierd ecosisteme, se pierd stejarii seculari caracteristici acestei zone și cu cat se exploatează mai mult, se fură mai mult.

Refacerea acestor zone afectate de tăierile agresive legale și ilegale o să coste foarte mult. Mult mai mult decât suma simbolică câștigată prin tăierile actuale. Și va dura peste 150 de ani.
În plus, aceste tăieri inutile întrețin mafia lemnului și avantajază presiunea imobiliară a celor care vor să construiască în puținele păduri rămase.

Un alt element care duce la tăierea atât de brutală a pădurilor e reprezentat de inginerii silvici care fac amenajamentele silvice. Aceștia sunt „influențați” să prevadă tăieri maximale pentru profituri maximale și din tăierile așa-zis legale și din furturile care trec ușor atunci când ai multe exploatări. Ei profită că pădurile din ariile naturale protejate nu mai au administrație, profită că unele păduri chiar dacă sunt declarate arii naturale protejate nu au plan de management și prevăd tăieri maximale. Și mai profită și de faptul că unele păduri, deși cel puțin la fel de valoroase ca cele protejate, nu au fost declarate arii protejate și acolo se taie aproape tot.

O altă problemă este lipsa sau simularea consultării publice atunci când se fac proiectele de tăiere = amenajările silvice. Cei care fac amenajările și Romsilva sunt obligați atât de lege, cât și de standardele internaționale să organizeze consultări publice cu factorii interesați. Aceste consultări publice nu există, deci tăierile sunt ilegale pentru că noi, comunitatea, nu suntem consultați. Mai ajung la consultări delegați ai primăriilor care nu sunt informați sau specializati pe subiect și nu sunt luați în seamă sau nu zic nimic.

Ce e de făcut?

1. E momentul să ne mobilizăm toți (cei care înțelegem importanța pădurilor și a naturii) și să facem presiune pe fiecare autoritate să ia măsuri pentru oprirea degradării pădurilor din jurul Capitalei și al localităților mari. Pentru păstrarea rămășițelor din Codrii Vlăsiei, ba chiar, pe viitor, e necesară conectarea corpurilor rămase izolate.

2. E momentul să sunăm sau să scriem fiecărui parlamentar care ne reprezintă zona, fiecărui primar, fiecărui consilier, fiecărui ministru să-și exprime poziția și să ia măsuri. Sa ne invităm prietenii și familiile să facă la fel.

3. Implică-te în campanii de mediu și petiții - Puteți căuta grupuri de mediu în zona în care locuiți sau online și să vă implicați în campaniile lor de protejare a mediului înconjurător.

4. Trebuie să ne exprimăm poziția fiecare dintre noi. Să ne comunicăm poziția, să scriem, să convingem oamenii din jur, să ne implicăm, să facem verificări atunci când apare ceva suspect (transport, tăiere etc), să demonstrăm public, dacă e necesar, să nu ne oprim până nu reușim, pentru că nu o să mai rămână mare lucru dacă nu facem nimic acum.

5. Trebuie îmbunătățită legislația și aici e nevoie să facem presiuni pe cei care nu vor, nu știu ori se fac că nu văd problema aceasta majoră.

6. Trebuie respectată legislația existentă și forțate autoritățile de control să-și facă treaba.

7. Trebuie susținuți cei care generează modificări legislative benefice și cei care fac demersuri reale, nu doar vorbe și imagine.

În ceea ce privește povestea mea de la început: lebedele nu mai sunt decât în zone foarte izolate ale pădurilor și lacurilor Vlăsiei.

Cerbi nu mai sunt, sunt doar specia mai mică, de căprioare și tap/masculul lor.

Conacul/grădiniță și pădurea din apropiere s-au transformat în Parcul Edenland, care nu e un lucru rău. Pădurea, în schimb, a pierdut mulți stejari seculari, își pierde structura naturală și istorică, pierde specii, pierde posibilitatea de a avea o funcție de mediu, funcție educativă, funcție socială.

Mai există speranță, mai sunt câteva zone spectaculoase, mai sunt câțiva stejari remarcabili, mai sunt vidre, păsări și insecte rare și, pe lista celor protejate, mai sunt viezuri, pisici sălbatice și alte specii încă neinventariate oficial.

---

Din păcate, Codrii Vlăsiei sunt un exemplu perfect al agresivității suferite de pădurile noastre în acești ani. Această zonă a fost un sanctuar natural timp de secole, locul unde arborii seculari și plantele rare coexistau într-un echilibru fragil și protejau oamenii.

Din păcate, această zonă este amenințată de activitățile de tăiere legală și ilegală a arborilor, care pun în pericol nu doar frumusețea și biodiversitatea pădurii, ci și patrimoniul cultural și istoric al regiunii.

Pădurile noastre sunt o parte esențială a ecosistemului nostru și sunt critice atât pentru sănătatea noastră în special, cât și a planetei în general. Ele furnizează oxigen și purifică aerul pe care îl respirăm, filtrează și furnizează apa, protejează solul, reglează fluxul de apă și oferă adăpost și hrană pentru o varietate de specii de animale, păsări și insecte într-un echilibru fără de care omul nu ar putea exista mai ales că planeta a pierdut 70% din speciile sălbatice în ultimii 50 de ani.

Pădurile joacă un rol important în viața fiecărui localnic. Ele ne oferă o oază de liniște și relaxare, ne oferă locuri de joacă și activități recreative și ne ajută să ne conectăm cu natura. Pentru unii sunt însăși sursa de existență, prin dezvoltarea locurilor de agrement, a turismului ecologic. Pentru alții, sunt sursă de hrană bio: culeg ocazional urzici, leurdă, untișor, ciuperci, plante medicinale.

Codrii Vlăsiei reprezintă o zonă unică și valoroasă, cu arbori seculari și specii rare de plante și animale. Această zonă este o comoară culturală și istorică pentru comunitatea noastră și este important să o protejăm pentru generațiile viitoare.

Acum este important să ne asumăm responsabilitatea de a proteja pădurile și de a le gestiona sustenabil. Trebuie să solicităm legi mai bune, să respectăm legile și reglementările referitoare la tăierea arborilor și să promovăm practici sustenabile în ceea ce privește folosirea resurselor naturale.

În concluzie, vreau să subliniez faptul că protejarea pădurilor noastre și a arborilor seculari din Codrii Vlăsiei este crucială pentru calitatea vieții noastre, pentru viitorul comunităților și pentru fauna și flora care își găsesc casă în aceste păduri. Haideți să ne unim eforturile ca să putem păstra aceste păduri, acest Codru care ar fi frate cu românul, cum zice o zicală.

Mulțumesc.